Teoria Annei Roe – teoria alegerii carierei

Teoria Annei Roe – teoria alegerii carierei

Anne Roe (1904–1991), psiholog clinic, a devenit iniţial interesată de comportamentul în carieră prin intermediul cercetărilor sale de investigare a factorilor de personalitate legaţi de exprimarea creativităţii artiştilor. Roe şi-a extins ulterior cercetările incluzând oameni de ştiinţă eminenţi. Ca urmare a investigaţiilor sale, Roe (1956, 1957) a sugerat faptul că experienţele de la începutul copilăriei influenţează comportamentul în carieră. Cu toate acestea, aşa cum au subliniat şi Brown, Lum, şi Voyle (1997), din perspectiva lui Roe, relaţia dintre experienţele din începutul copilăriei şi comportamentul în carieră ulterior este mediată de „structura nevoilor psihologice care se dezvoltă datorită modelului de frustrări şi satisfacţii trăite în copilărie” (p. 284). În mod specific, structura de nevoi rezultată orientează persoana fie către oameni fie departe de aceştia. Folosindu-se de teoria nevoilor a lui Maslow (1954), Roe a susţinut că nevoile care nu sunt satisfăcute devin motivatori importanţi în alegerile ocupaţionale pe care le fac oamenii.

Mediile de creştere a copiilor la care sunt aceştia expuşi modelează experienţele de început din copilărie. Roe a identificat trei modele primare de creştere a copiilor sau medii la care sunt expuşi copii: concentrare emoţională, evitare, şi acceptare. Concentrarea emoţională pe copil variază de la supra-protecţie până la comportamente prea exigente. Deşi nevoile fizice sunt satisfăcute, nevoile psihologice pot fi reţinute atunci când părinţii pun condiţii pe dragostea şi aprobarea lor. Copiii expuşi unor medii prea exigente învaţă că dacă se conformează vor primi recompense şi, astfel, cunosc dezvoltarea unei dependenţe de alţii pentru aprobare şi un sens pozitiv al stimei de sine. Mediile prea exigente conduc la dezvoltarea unor tendinţe perfecţioniste pe măsură ce copii învaţă să adere la standarde de tipul „totul sau nimic”. Evitarea copilului, conform lui Roe, variază de la neglijarea nevoilor fizice ale copiilor prin respingerea nevoilor emoţionale ale acestora. Acceptarea copilului  implică medii în care nevoile fizice şi psihice sunt îndeplinite. Independenţa şi încrederea în sine sunt încurajate fie într-un mod indiferent, neimplicat, fie într-unul activ, de susţinere.

Fiecare dintre aceste climate afectează satisfacerea nevoilor copilului, care, la rândul ei, influenţează ulterior alegerea domeniului ocupaţional de către adult. De exemplu, adulţii care lucrează în ocupaţii de tipul serviciilor sunt orientaţi către relaţiile interumane şi deci este probabil să fi fost expuşi la medii iubitoare, supra-protectoare. Adulţii din domenii ocupaţionale mai ştiinţifice nu sunt orientaţi în mod tipic către relaţii interumane şi deci este foarte probabil să fi fost expuşi unor medii de respingere şi evitare.

Roe a dezvoltat un sistem de clasificare ocupaţională care conţine opt domenii bazate pe arte şi divertisment, şi cultură generală. Domeniile de servicii sunt în general ocupaţii cu o orientare mai ridicată către relaţiile interumane, ca de exemplu meseriile de profesor, consilier şi asistent social. Ocupaţiile din domeniul afacerilor implică interacţiuni interpersonale de natură persuasivă, cum sunt vânzările. Ocupaţiile de tip organizaţional pun accentul pe sisteme şi management. Tehnologia implică ocupaţii precum ingineria. Ocupaţiile în aer liber se concentrează pe aplicarea principiilor ştiinţifice în cadrul ocupaţiilor în aer liber printre care administrarea pădurilor. Ştiinţa include ocupaţii ca cea de chimist sau fizician. Ştiinţa şi divertismentul implică ocupaţii legate de actorie, cântat, şi pictat. Cultura generală implică domenii ocupaţionale orientate către perpetuarea  civilizaţiei, ca de exemplu ocupaţiile guvernamentale. Oamenii aleg domenii ocupaţionale în funcţie de structura lor de nevoi, care au fost influenţate de mediile copilăriei pe care le-au experimentat. Gradul ocupaţiei unei persoane este influenţat de factori precum structura genetică a persoanei şi contextul socioeconomic.

 Evaluarea teoriei lui Roe

În mare parte datorită naturii retrospective a teoriei lui Roe, cercetătorii au întâmpinat provocări în încercările lor de a valida ipotezele teoriei. Variabilitatea stilului parental al unui părinte, variabilitatea stilului parental al fiecăruia dintre părinţi, variabilitatea mediilor de la începutul vieţii experimentate de membri ai aceleiaşi ocupaţii, precum şi provocările inerente întâmpinate în încercarea de a prezice evenimente care sunt distante în timp faţă de influenţele lor cauzale au dus toate la un sprijin empiric redus pentru teoria lui Roe. Atunci când acest fapt este combinat cu realitatea că teoria lui Roe se concentrează asupra explicării factorilor aflaţi la baza alegerii unei cariere şi nu oferă multe detalii legate de intervenţiile în carieră, nu e greu de înţeles de ce această teorie şi-a pierdut influenţa în cadrul literaturii privind dezvoltarea carierei. Totuşi, teoria lui Roe indică rolul pe care îl au părinţii şi influenţa structurii de nevoi a unei persoane în procesul de dezvoltare a carierei.

www.ccponline.ro