Rolul temelor de viață în alegerea carierei

 Rolul temelor de viață în alegerea carierei

Temele de viață, manifestate și prin carieră, reprezintă o componentă predominant afectivă și interpretativă în procesul de dezvoltare profesională. Pe lângă partea obiectivă de testare, consilierii trebuie să țină cont că alegerea carierei este și una emoțională și reflectă ceea ce clientul își dorește, nu doar un calcul și o comparație între alternative.

 

Temele de viață derivă din sinteza asupra teoriilor de dezvoltare a carierei propuse de Super (Super, 1990; Super, Savickas, & Super, 1996). Una dintre asumpțiile fundamentale ale teoriei integratoare accentuează rolul important al conceptului de sine în alegerea și dezvoltarea carierei. Astfel, oamenii suprapun peste caracteristicile ocupațiilor propriile idei despre sine, atunci când practică o ocupație, își implementează conceptul de sine și când se stabiliează, vor să își realizeze potențialul și să își protejeze stima de sine. Această asumpție conduce către o conceptualizare a alegerii vocaționale ca fiind o manifestare a sinelui și a dezvoltării carieriei ca proces continuu de îmbunățățire a potrivirii dintre sine și situație. Din perspectiva sinelui, munca oferă un context pentru dezoltarea personală, nu doar profesională și ocupă un loc important în viața acesteia (Richardson, 1993). Teoria lui Super poate fi utilizată pentru a ajuta majoritatea clienților să creeze sau să găsească sens în ocupația lor și pentru a-i asista să-și găsească alternative mai bune de a-și extinde sinele în ocupație.

Componenta narativă a teoriei se axează pe motivațiile comportamentelor vocaționale. Poveștile despre carieră ale clienților dezvăluie teme pe carea aceștia le utilizează pentru a lua decizii cu sens pentru ei și pentru a se adapta rolulurilor profesionale. Aceste povești arată cum sinele de ieri a devenit sinele de azi și ce aspirații are pentru sinele de mâine. Este important ca nici consilierul și nici clientul să nu considere aceste povești ca fiind determinante pentru viitor. Ele reprezintă încercări active de a se găsi pe sine. Clienții vor spune consilierului poveștile pe care ei înșiși au nevoie să le audă pentru că, dintre toate interpretările posibile, au ales acele variante care susțin scopurile și care reflectă cel mai bine sinele prezent  (Josselson, 2000).

Tema de viață este definită de Csikszentmihalyi and Beattie (1979) astfel: O temă de viață cuprinde o problemă sau un set de probleme pe care persoana vrea să o rezolve și mijloacele pe care persoana le-a întreprins pentru a ajunge la o soluție (p.  48). În acest context, problemă se referă la preocupare, de obicei care implică anumite alegeri importante, cum este și alegerea carierei. Poveștile de carieră sunt teme integrative care aranjează experiențele profesionale într-o imagine coerentă.

Într-un studiu Galloup realizat pe 2 milioane de oameni, Buckingham și Clifton (2001) au identificat 34 de teme comune, pe baza cărora se pot clasifica narațiunile clienților. În general, vor fi 3-4 sau maxim 5 teme principale. Temele pot fi motivații (ex, performanță, serviciu în folosul celorlați), nevoi (ex. competiție, responsabilitate) sau abilități (ex. rezolvare de probleme, creativitate). În general, temele de viață devin vizibile în răspunsuri la întrebări precum: „De ce ai ales/de ce vrei să-ți alegi/să schimbi această ocupație?”, „În ce fel crezi că ți s-ar potrivi ocupația?”,  „De ce crezi că această ocupație nu este o opțiune viabilă pentru tine?”, „Ce aspirații vrei să-ți împlinești în carieră?” etc.

E demn de menționat că temele de viață, manifestate și prin carieră, reprezintă o componentă predominant afectivă și interpretativă în procesul de dezvoltare profesională. Pe lângă partea obiectivă de testare, consilierii trebuie să țină cont că alegerea carierei este și una emoțională și reflectă ceea ce clientul își dorește, nu doar un calcul și o comparație între alternative. Din contră, unele opțiuni pot fi potrivite obiectiv cu personalitatea RIASEC a persoanei, dar să nu fie alese de aceasta pentru că pur și simplu nu se imaginează practicând acea ocupație. Reformulând în termenii lui Super, nu își poate implementa conceptul de sine în acea ocupație. Aceasta este și diferența esențială dintre abordarea RIASEC și temele de viață: prima reflectă similaritatea, iar a doua unicitatea. Codurile RIASEC exprimă similaritatea unei persoane cu prototipurile ideale. De exemplu, codul RI înseamnă că persoana seamănă cel mai mult cu tipul realist și apoi cu tipul investigativ. În schimb, temele de viață reflectă ceea ce îl distinge pe un tip RI de un alt tip RI și de ce pentru primul ar fi mai potrivită o ocupație realistă și pentru al doilea, una investigativă, deși tipul Realist are o pondere mai mare.

Temele de viață și personalitatea RIASEC reprezintă moduri subiective și obiective de a aborda alegerea în carieră și ele pot fi combinate pentru a găsi ocupația în care persoana poate să se exprime pe sine. Studiile arată că intervențiile sunt mai eficiente dacă se utilizează ambele perspective (Savickas, 1996).

 

Articol scris de Larisa Calo, psiholog vocațional