Factorii luării deciziilor de carieră la adolescenți- implicații pentru practică

Factorii luării deciziilor de carieră la adolescenți- implicații pentru practică

Dezvoltarea unor intervenții care să adreseze cât mai bine nevoile clientului reprezintă unul dintre dezideratele principale în consilierea în carieră. În cazul adolescenților, deciziile pe care le iau când sunt încă la liceu și aflați în etapa de explorare a sinelui au impact major asupra viitorului lor profesional. De aceea, pentru a-i orienta, e foarte important să știm cum iau adolescenții decizii.

Studiul realizat de Multon, Heppner și Lapan (1995) a investigat stabilitatea scopurilor în relație cu pregătirea pentru luarea deciziilor la 196 de elevi de liceu, cu vârste între 14 și 18 ani. Scopul studiului a fost explorarea predictorilor acestor variabile, altfel spus- care factori vor influența decizia, respectiv indecizia față de carieră și planificarea viitorului profesional.

Variabilele măsurate au fost:

  • instabilitatea scopurilor (GIS, Robins și Patton, 1985),
  • profilul deciziei de carieră (CDP, Jones, 1988),
  • autoeficacitatea (Missouri Comprehensive Guidance Evaluation Survey –MCGES, Gysbers, Lapan, Multon și Lukin, 1993),
  • predispoziția către emoții pozitive și negative (Positive and Negative Affect Schedule- PANAS, Watson, Clark și Tellegen, 1988).

În urma aplicării chestionarelor, cercetătorii i-au împărțit pe elevi, în funcție de rezultate, în patru subgrupe, descrise detaliat mai jos.

  1. Elevi cu indecizie față de carieră și instabilitate ridicată a scopurilor (indecizie cronică). Predictorii principali ai acestui subtip au fost disconfortul față de alegerea unei cariere, lipsa informațiilor despre lumea ocupațională și o dispoziție spre afectivitate negativă. Datele indică faptul că acești elevi evită să acumuleze cunoștințe relevante pentru carieră din cauza anxietății față de decizie, care îi face să pară demotivați. Acești elevi pot avea anxietate ridicată și probleme de percepție a sinelui. În consilierea lor în carieră, specialiștii recomandă abordarea prioritară a predispozițiilor care conduc la indecizie cronică (Blustein și Palladino, 1991). După cum remarcă Schumrun și Hartman (1988), persoanele care au o viziune distorsionată despre sine și lumea ocupațională au dificultăți mari în luarea deciziilor de carieră.
  2. Elevi care, deși au scoruri ridicate la scala instabilității scopurilor, au totuși o direcție clară de carieră. Interviurile cu acest subgrup ar putea clarifica modul în care elevii au ajuns să-și aleagă ocupația. Ipoteza autorilor a vizat o sursă externă (părinte, alegerile prietenilor sau a colegilor) care le-a influențat decizia. Aceasta poate fi o altă modalitate de a gestiona anxietatea excesivă ce alimentează nehotărârea cronică. Persoanele anxioase tolerează cu mare dificultate incertitudinea, ca atare o decizie, chiar dacă poate fi necongruentă cu sinele, este preferabilă ambiguității. O altă trăsătură care caracterizează acest subgrup este autoeficacitatea scăzută față de sarcinile de planificare a viitorului. Autorii recomandă ca intervenția în cazul elevilor cu scopuri neclare și totuși deciși este de a crește autoeficacitatea prin implicarea lor în sarcini de carieră divizate pe etape clare, cuantificabile și cu scopuri stabilite în prealabil. De asemenea, ei consideră că e esențial ca elevii să verifice dacă într-adevăr decizia inițială este cea pe care ei consideră potrivită. Salomone și Mangicaro (1991) se referă la acest grup ca având comportamente active, dar ineficiente.
  3. Elevi care și-au stabilit scopuri și se cunosc pe sine, dar sunt încă indeciși cu privire la carieră. Kaplan și Brown (1987) au denumit această stare ca fiind normală din punct de vedere al dezvoltării carierei. În cazul acestor elevi, acumularea de informații corecte și detaliate despre lumea ocupațiilor și opțiunile educaționale congruente pot fi suficiente pentru a putea lua decizii. Spre deosebire de aceștia, elevii aflați în primul subgrup vor avea dificultăți sau nu vor reuși să se hotărască nici dacă au la dispoziție toate informațiile necesare. În schimb, elevii indeciși, care se cunosc pe sine beneficiază cel mai mult de pe urma explorării ocupaționale, pentru că sunt pregătiți să ia decizii cu privire la viitor. De asemenea, intervențiile de orientare în carieră prin intermediul sistemelor computerizate (cum este Cognitrom Career Planner) sunt foarte eficiente în cazul lor (Kivlighan et. al, 1994).
  4. Elevi care au scopuri bine definite, își cunosc interesele, abilitățile și valorile și au încredere în capacitatea lor de a lua decizii. Acești elevi au obținut scoruri mai mari la scala de afectivitate pozitivă decât subgrupul doi, dar nu și subgrupul trei. Studierea caracteristicilor lor poate ajuta la dezvoltarea de intervenții în cazul celorlalte categorii. În cazul lor, informarea și explorarea sunt suficiente pentru a lua o decizie.

Gestionarea anxietății și dezvoltarea unui concept de sine adaptativ sunt esențiale pentru reușita intervenției de orientare în carieră. Prin urmare, elevii din primele două subgrupe pot avea nevoie și de consiliere, nu doar de orientare în carieră. Recomandăm identificarea lor încă din școala gimnazială pentru că alegerea specializării de liceu este premergătoare deciziei de carieră și o poate influența negativ. Pentru informare asupra specializărilor de liceu, puteți utiliza platforma Cognitrom Career Planner (http://www.ccponline.ro.).

 

Articol scris de Larisa Calo, psiholog vocațional