Diferențe între orientarea adolescenților și a adulților

Diferențe între orientarea adolescenților și a adulților

Dacă în practica dvs. psihologică lucrați atât cu copii/adolescenți, cât și cu adulți, puteți avea des situații în care oferiți aceleași tipuri de servicii ambelor categorii de vârstă. De exemplu, puteți face evaluarea sănătății mintale atât la copii, cât și la adulți. Însă, cu toate că serviciul este același, procedura poate fi foarte diferită. În ceea ce privește orientarea în carieră, pot apărea două tipuri majore de diferențe, care sunt elaborate mai jos.
1. Evaluarea abilităților
Puteți evalua abilitățile cognitive și non-cognitive cu aceleași instrumente, cât timp sunt validate pentru adolescenți (12- 19 ani), respectiv pentru adulți (19- 65 ani). Totuși, în cazul adolescenților, vom investiga potențialul lor de a avea succes în anumite domenii ocupaționale, pe când la adulți, vom realiza evaluarea setului de KSA (knowledge, skills, abilities). Adolescenții nu au parcurs încă întreg traseul educațional de formare și dezvoltare a competențelor profesionale, pe când adulții au dobândit deja o serie de competențe, pe lângă abilități. Astfel, vom ține cont că adulții posedă și cunoștințe procedurale care pot fi, mai mult sau mai puțin, transferate într-un alt domeniu profesional, de obicei conex.
Profilele ocupaționale elaborate de către echipa Cognitrom oferă informații despre nivelul abilităților solicitate de ocupație și cunoștințele necesare pentru îndeplinirea sarcinilor. Ele sunt disponibile în platformele CAS++ (pentru evaluarea și orientarea adulților) și Cognitrom Career Planner (pentru orientarea școlară și profesională a adolescenților).
2. Evaluarea valorilor
Din nou, puteți utiliza același instrument de valori, dacă este validat pentru ambele categorii de vârstă. Pe de altă parte, procesul de reflecție asupra valorilor și ponderea lor în alegerea ocupației va fi diferit. Adolescenții și tinerii aflați la început de carieră au de obicei valori ce țin de provocare, adică vor un mediu care să le ofere șansa de a-și demonstra competențele, având în vedere că e important să le arate angajatorului că merită să investească în ei. La primele experiențe profesionale, siguranța muncii sau statutul pot fi mai puțin relevante, adică pentru un proaspăt absolvent, poate avea sens să accepte un post part-time, un internship sau un contract pe perioadă determinată, pentru că e o șansă de a-și forma competențele cerute pe piața muncii.
Ulterior, la vârsta adultă, valorile se pot schimba. Siguranța locului de muncă poate deveni prioritară pentru un adult care are o familie și/sau credite bancare, iar dorința de afirmare poate ocupa în loc secundar. Odată ce au dobândit un anumit nivel de expertiză, demonstrarea competențelor nu mai e necesară.
Pe lângă modificarea valorilor odată cu dezvoltarea sau cu acumularea experiențelor profesionale, se poate schimba și ponderea valorilor în luarea deciziei de carieră. Adolescenții în general nu vor pune atât de mult preț pe valori, iar asta e firesc, însă la vârsta adultă, incompatibilitatea de valori între angajat și organizație e o sursă constantă de frustrări care poate conduce la dorința de schimbare a locului de muncă.
Articol scris de Larisa Calo, psiholog vocațional